joi, 9 iulie 2015

Se reface memoria industrială a Oneștiului. La Chimcomplex s-a deschis muzeul combinatului chimic



  • acesta este primul muzeu de întreprindere oneștean și al doilea din județul Bacău

Societatea comercială Chimcomplex Borzești are, de la sfârșitul lunii iunie, propriul ei muzeu. Profesioniștii muzeografi ar putea avea observații la această denumire și poate pe bună dreptate: un muzeu e un muzeu, organizat după toate regulile muzeografiei. Dar ceea ce este expus, la Borzești, deocamdată într-o singură cameră, poate fi oricnd germenele unui adevărat muzeu „industrial”, primul de acest fel din Onești și al doilea după cel al minei de sare Salina, din Târgu Ocna. Cu această întreprindere de sorginte spirituală, începe să se refacă memoria industrială a Oneștiului, un oraș prin excelență industrial.

Dorel Bălăiță în muzeul pe care îl organizează
Un fost coleg de breaslă al nostru în Bacău, inginerul Dorel Bălăiță, întors la primele arme profesionale de vreo 20 de ani, chiar la Chimcomplex, un pasionat de istorie și istorii, dar și un colecționar cunoscut și foarte activ, este sufletul acestei întreprinderi sprituale. „Ideea muzeului – ne-a declat Dorel Bălăiță - a venit de la directorul general al combinatului, domnul Dumitru Coman. Pe această platformă industrială au lucrat, în peste 60 de ani, foarte mulți oameni. Dar, din păcate, nu se mai știe mai nimic despre ei. E păcat să nu păstrăm memoria lor. Acolo și-au sacrificat tinerețea, acolo s-au pus în slujba unei industrii care astăzi, iată, dispare.” Muzeul este primul de pe platforma industrială petrochimică Onești și, poate, un imbold și pentru cei care mai sunt astăzi în Rafo sau Carom, la CET Borzești sau chiar la fostul IUC Borzești de a prelua inițiativa. În țările civilizate, siturile industriale desființate au fost transformate în muzee în aer liber. Poți vizita instalații industriale celebre, chiar mine de cărbune de altădată. La noi, mulți au visat ca în locul marilor combinate industriale să răsară porumb.

O industrie care are la bază drobul de sare

Drobul de sare de la baza industriei clorosodicelor
Industria sodelor, a clorului și a celorlalte derivate de lângă ele a fost construită pe un munte de sare. Nu la propriu, la figurat, pentru că și la Borzești combinatul chimic, pornit în 1959, dar al cărui act de înființare datează din 1954, se află la zecei de kilometri de zăcămintele de sare de la Târgu Ocna. Sodele, clorul, hidrogenul și alte derivate se obțin, însă, numai din sare. Drobul de sare a fost la prppriu materia primă de bază în combinat în primii ani,adus cu trenul sau camioanele, până s-a inventat și s-a pus în funcțiune actualul saleduct.
De aceea, de cum intri în micul muzeul de la Chimcomplex dai cu ochii chiar de drobul de sare. „În muzeul nostru – spune Dorel Bălăiță - am vrut să adunăm imagini, informații despre cei care au pus bazele acestui combinat. Mi-e mi-a revenit sarcina de a aduna informațiile. Am găsit foarte multe fotografii, dintre care o parte apar deja în muzeu. Astfel, am făcut și un scurt istoric al combinatului. Am găsit fotografii cu primele săpături la fundații, cu primele instalații, prima fiind instalația de oxigen, intrată pe producție în 1959, pentru că oxigenul era necesar flăcării oxiacetilenice. Era necesară șantierului. Am găsit un teanc de fotografii vechi, de prin anii '60. Le-am găsit aici, în combinat, deci sunt din arhiva acestuia. Le-am scanat și am început să întreb, prin fabrică, pe cei mai vechi, ce sunt acele imagini.” Așa l-a identificat pe Costache Sava, primul director general al combinatului, a identificat primele instalații – de oxigen, de clorură de calciu soluție (acum în modernizare, pentru a-i mțri capacitatea), cuptorul de var și instalația de clorură de var, acum modernizată, dar care nu mai are camerele de sinteză din beton, ci făcute din oțel protejat. Chimcomplex este, de altfel, singurul producător de clorură de var din țară. Aici s-a găsit și lista primilor ingineri din combinat, din 1961, cu circa 120 de nume.

Fotografii și aparatură industrială din secolul trecut

La Borzești, sarea dizolvată intra în vechile electrolize cu catod de mercur, celebrele Denora 1 și Denora 2. Acum instalațiile nu mai există, dar au rămas imaginile lor. În muzeu. Tot acolo este o imagine din lunca Trotușului, care arată cum era aceasta la 1904, când s-au sărbătorit 400 de ani de la moartea lui {tefan cel Mare. Atunci, Biserica din Borzești, ctitorie a domnitorului pe locurile în care s-a născut, a fost refăcută, au fost dați jos contraforții masivi care o susțineau. În fotografie se vede lunca Trotușului unde, mult mai târziu avea să apară Platforma industrială Borzești și Combinatul chimic.
Fotografii, aparatură veche, machete de instalații 
– din zestrea muzeului
În muzeu sunt imagini din instalațiile combinatului, aparatură de automatizare și control (AMC) veche, din primele generații, voluminoase, greoaie. „Am expus – ne-a mai spus inginerul Bălăiță - și câteva dintre primele cataloage de prezentare a produselor combinatului și chiar o celebră enciclopedie de chimie, ediția din 1928 - Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry (Enciclopedia de Chimie Industrială a lui Ullmann), o lucrare de referință care conține foarte multe teme din chimia industrială, lucrare publicată pentru prima dată în 1914 de Fritz Ullmann, dar care apare și astăzi, inclusiv online, și pe care o folosim și noi.
Am găsit imagini interesante cu vizitele unor demnitari de partid și de stat din acea vreme la combinatul chimic din Borzești, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, dar și cu invitații acestora, precum Walter Ulbricht (liderul comunist din Republica Democrată Germană), Nikita Hrușciov (liderul URSS), Iosif Boroz Tito (Iugoslavia) sau regele Baudouin al Belgiei și regina Fabiola. Unii nu au ajuns și în combinat, dar au fost în Onești. Va trebui să le valorificăm și pe ele, pentru că reprezintă momente din istoria combinatului și a Oneștiului.”

Primul combinat, primul muzeu

Combinatul chimic a fost prima unitate construită pe platforma petrochimică Borzești-Onești. Acum este și singurul în funcțiune, cu excepția unor secții de la Carom și a stării de așteptare de la Rafo, rafinărie încă nepornită. Platforma industrială are o istorie de peste 60 de ani, iar orașul Onești a apărut datorită ei. Era doar un târg, la intersecția unor drumuri comerciale, pe care se transportau mai ales sare și petrol. Era legătura dintre Moldova și Ardeal.
„Eu am în intenție să scot chiar o broșură cu istoria combinatului, despre aceste începuturi ale industriei oneștene – a conchis Dorel Bălăiță. Până acum acum am mai mult o istorie ilustrată, cu circa 150 de imagini. Dar e mult pentru un început”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu