- acesta este primul muzeu de întreprindere oneștean și al doilea din județul Bacău
Societatea comercială
Chimcomplex Borzești are, de la sfârșitul lunii iunie, propriul ei muzeu.
Profesioniștii muzeografi ar putea avea observații la această denumire și poate
pe bună dreptate: un muzeu e un muzeu, organizat după toate regulile
muzeografiei. Dar ceea ce este expus, la Borzești, deocamdată într-o singură
cameră, poate fi oricnd germenele unui adevărat muzeu „industrial”, primul de
acest fel din Onești și al doilea după cel al minei de sare Salina, din Târgu
Ocna. Cu această întreprindere de sorginte spirituală, începe să se refacă
memoria industrială a Oneștiului, un oraș prin excelență industrial.
 |
| Dorel Bălăiță în muzeul pe care îl organizează |
Un fost coleg de breaslă al nostru în Bacău, inginerul Dorel Bălăiță, întors
la primele arme profesionale de vreo 20 de ani, chiar la Chimcomplex, un
pasionat de istorie și istorii, dar și un colecționar cunoscut și foarte activ,
este sufletul acestei întreprinderi sprituale. „Ideea muzeului – ne-a declat
Dorel Bălăiță - a venit de la directorul general al combinatului, domnul Dumitru
Coman. Pe această platformă industrială au lucrat, în peste 60 de ani, foarte
mulți oameni. Dar, din păcate, nu se mai știe mai nimic despre ei. E păcat să
nu păstrăm memoria lor. Acolo și-au sacrificat tinerețea, acolo s-au pus în
slujba unei industrii care astăzi, iată, dispare.” Muzeul este primul de pe
platforma industrială petrochimică Onești și, poate, un imbold și pentru cei
care mai sunt astăzi în Rafo sau Carom, la CET Borzești sau chiar la fostul IUC
Borzești de a prelua inițiativa. În țările civilizate, siturile industriale
desființate au fost transformate în muzee în aer liber. Poți vizita instalații
industriale celebre, chiar mine de cărbune de altădată. La noi, mulți au visat
ca în locul marilor combinate industriale să răsară porumb.
O industrie care are la bază
drobul de sare
 |
| Drobul de sare de la baza industriei clorosodicelor |
Industria sodelor, a clorului și a celorlalte derivate de lângă ele a fost
construită pe un munte de sare. Nu la propriu, la figurat, pentru că și la
Borzești combinatul chimic, pornit în 1959, dar al cărui act de înființare
datează din 1954, se află la zecei de kilometri de zăcămintele de sare de la
Târgu Ocna. Sodele, clorul, hidrogenul și alte derivate se obțin, însă, numai
din sare. Drobul de sare a fost la prppriu materia primă de bază în combinat în
primii ani,adus cu trenul sau camioanele, până s-a inventat și s-a pus în funcțiune
actualul saleduct.
De aceea, de cum intri în micul muzeul de la Chimcomplex dai cu ochii chiar
de drobul de sare. „În muzeul nostru – spune Dorel Bălăiță - am vrut să adunăm
imagini, informații despre cei care au pus bazele acestui combinat. Mi-e mi-a
revenit sarcina de a aduna informațiile. Am găsit foarte multe fotografii,
dintre care o parte apar deja în muzeu. Astfel, am făcut și un scurt istoric al
combinatului. Am găsit fotografii cu primele săpături la fundații, cu primele
instalații, prima fiind instalația de oxigen, intrată pe producție în 1959,
pentru că oxigenul era necesar flăcării oxiacetilenice. Era necesară șantierului.
Am găsit un teanc de fotografii vechi, de prin anii '60. Le-am găsit aici, în combinat, deci
sunt din arhiva acestuia. Le-am scanat și am început să întreb, prin fabrică,
pe cei mai vechi, ce sunt acele imagini.” Așa l-a identificat pe Costache Sava,
primul director general al combinatului, a identificat primele instalații – de
oxigen, de clorură de calciu soluție (acum în modernizare, pentru a-i mțri
capacitatea), cuptorul de var și instalația de clorură de var, acum modernizată,
dar care nu mai are camerele de sinteză din beton, ci făcute din oțel protejat.
Chimcomplex este, de altfel, singurul producător de clorură de var din țară. Aici
s-a găsit și lista primilor ingineri din combinat, din 1961, cu circa 120 de
nume.
Fotografii și aparatură
industrială din secolul trecut
La Borzești, sarea dizolvată intra în vechile electrolize cu catod de
mercur, celebrele Denora 1 și Denora 2. Acum instalațiile nu mai există, dar au
rămas imaginile lor. În muzeu. Tot acolo este o imagine din lunca Trotușului,
care arată cum era aceasta la 1904, când s-au sărbătorit 400 de ani de la
moartea lui {tefan cel Mare. Atunci, Biserica din Borzești, ctitorie a
domnitorului pe locurile în care s-a născut, a fost refăcută, au fost dați jos
contraforții masivi care o susțineau. În fotografie se vede lunca Trotușului
unde, mult mai târziu avea să apară Platforma industrială Borzești și
Combinatul chimic.
 |
| Fotografii, aparatură
veche, machete de instalații – din zestrea muzeului |
În muzeu sunt imagini din instalațiile combinatului, aparatură de
automatizare și control (AMC) veche, din primele generații, voluminoase,
greoaie. „Am expus – ne-a mai spus inginerul Bălăiță - și câteva dintre primele
cataloage de prezentare a produselor combinatului și chiar o celebră
enciclopedie de chimie, ediția din 1928 - Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry
(Enciclopedia de Chimie Industrială a
lui Ullmann), o lucrare de referință care conține foarte multe teme din
chimia industrială, lucrare publicată pentru prima dată în 1914 de Fritz
Ullmann, dar care apare și astăzi, inclusiv online, și pe care o folosim și noi.
Am găsit imagini interesante cu vizitele unor demnitari de partid și de
stat din acea vreme la combinatul chimic din Borzești, cu Gheorghe
Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, dar și cu
invitații acestora, precum Walter Ulbricht (liderul comunist din Republica Democrată
Germană), Nikita Hrușciov (liderul URSS), Iosif Boroz Tito (Iugoslavia) sau
regele Baudouin al Belgiei și regina Fabiola. Unii nu au ajuns și în combinat,
dar au fost în Onești. Va trebui să le valorificăm și pe ele, pentru că
reprezintă momente din istoria combinatului și a Oneștiului.”
Primul combinat, primul
muzeu
Combinatul chimic a fost prima unitate construită pe platforma petrochimică
Borzești-Onești. Acum este și singurul în funcțiune, cu excepția unor secții de
la Carom și a stării de așteptare de la Rafo, rafinărie încă nepornită. Platforma
industrială are o istorie de peste 60 de ani, iar orașul Onești a apărut
datorită ei. Era doar un târg, la intersecția unor drumuri comerciale, pe care
se transportau mai ales sare și petrol. Era legătura dintre Moldova și Ardeal.
„Eu am în intenție să scot chiar o broșură cu
istoria combinatului, despre aceste începuturi ale industriei oneștene – a
conchis Dorel Bălăiță. Până acum acum am mai mult o istorie ilustrată, cu circa
150 de imagini. Dar e mult pentru un început”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu