Bacăul marchează Ziua Internațională a Zonelor Urbane

Ziua Internațională a Zonelor Urbane, celebrată în fiecare an pe 8 noiembrie, este marcată de Agenția pentru Protecția Mediului Bacău printr-o suită de manifestări care au loc în perioada 5 – 12 noiembrie. Este vorba – spune directorul executiv al instituției, Paul Toderică - de o serie de seminarii educative în unități școlare din municipiul Bacău (Eco-Colegiul Henri Coandă, Colegiul Național Pedagogic Ștefan cel Mare, Liceul cu Program Sportiv, Școala Octavian Voicu, Școala Mihai Drăgan). Vor fi prezentate informații despre evoluția în timp a urbanizării, impactul aglomerărilor umane asupra mediului și va fi organizat un concurs interactiv despre planificarea și proiectarea unui oraș „ECO”.

„În această zi – a precizat Paul Toderică -, cetățenii, inclusiv autoritățile, trebuie să conștientizeze impactul pozitiv al planificării urbane în contextul dezvoltării durabile. Trebuie, de asemenea, evidențiate persoanele care s-au implicat în planificarea urbană dar și  proiectele și planurile  care au dat un sens comunității și care ne fac mândri că aparținem orașului în care trăim. Pentru a evita ca omenirea să intre într-o fază de declin, oamenii secolului XXI trebuie să facă din dezvoltarea durabilă o obligație esențială a fiecăruia. Dar să fim optimiști și să sperăm că omul va găsi cheia pentru reconcilierea cu mediul, începând printr-o urbanizare făcută mai precaut, pe temeiuri mai apropiate tărâmului protecției mediului”.


Ziua Internaţională a Zonelor Urbane, eveniment cunoscut şi sub numele de Ziua Mondială de Planificare a Oraşelor, se desfăşoară începând cu anul 1949 în 30 ţări de pe 4 continente. Iniţiatorul a fost profesorul Universităţii din Buenos Aires, Carlos Maria della Paolera, cu scopul de a informa persoanele intersate cât şi publicul larg despre planificarea oraşelor, fără a afecta mediul înconjurător.

Evenimentul aduce în prim-plan problema urbanizării şi efectele ei asupra evoluţiei durabile a societăţii. Urbanizarea nu este un fenomen nou şi nici un produs al perioadei recente, ea a schimbat faţa lumii şi a adus modificări în viaţa şi mentalitatea oamenilor. Dacă acum 40 de ani existau doar două metropole cu peste 10 milioane de locuitori (New York şi Tokyo), astăzi sunt peste 20 de astfel de aglomerări umane. Creşterea populaţiei globale duce la provocări colosale precum lipsa locuințelor, infrastructura inadecvată, congestie și o calitate scăzută a vieții în mediul urban. De la o existenţă în mijlocul naturii, cu procurarea celor necesare traiului tot din natură, s-a ajuns la stadiul în care căutăm şi găsim din ce în ce mai greu locuri verzi şi nealterate. Actualmente, omenirea asistă neputincioasă la extinderea zonelor urbane, în detrimentul spaţiilor verzi, al oazelor de linişte şi de aer curat. Un climat în schimbare, poluarea extinsă pe largi suprafeţe, resursele naturale exploatate prea intensiv, specii în pericol de dispariţie, creşterea continuă a consumului de energie şi a cantităţii de deşeuri crează în plan local premizele unei dezvoltări urbane anarhice. Aceasta este din păcate realitatea lumii noastre.

“Conflictul” dintre urbanizare şi ecologie se poate rezolva prin schimbarea mentalităţilor, în sensul de a nu se mai separa ideea de respect faţă de mediu pe de o parte şi dezvoltarea durabilă a societăţii pe de altă parte. Pe lânga binefacerile pe care le are populaţia de pe urma urbanizării, de cele mai multe ori vedem doar efectele negative ale acesteia: aglomerare umană, trafic intens şi epuizant, poluare fonică, poluare atmosferică şi de aici, stres, oboseală, anxietate etc. Nici în perspectivă situaţia nu pare prea optimistă, deoarece problema urbanizării excesive are numeroase puncte tangenţiale şi cu alte aspecte, de tipul expansiunii demografice sau al epuizării resurselor.

Prin conştientizarea necesităţii echilibrului dintre om şi mediul înconjurător şi datorită contradicţiei dintre creşterea demografică continuă şi resursele naturale epuizabile, se impune satisfacerea necesităţilor de creştere a generaţiilor prezente fără să se compromită capacitatea de satisfacere a cerinţelor generaţiilor viitoare.