Un băcăuan candidează pentru un loc de consilier al primăriei din Torino

Adrian Ichim, acasă, în Bacău

Băcăuanul Adrian Ichim este singurul român care candidează pentru un loc de consilier al primăriei din Torino la alegerile locale care vor avea loc pe 5 iunie. El s-a lansat în această experiență după un mandat similar de consilier în orașul Cirié, o localitate cu numai 19.000 de locuitori, dar care face parte din recent desemnata metropolă Torino, în Piemonte. Când a câștigat acest mandat, în anul 2011, era tot singurul român care a reușit să ocupe un post de consilier într-o primărie din Italia. Acum candidează la Torino ca independent, dar este alături de primarul Pierro Fasino. Inginer de rețele electrice de profesie, Adrian Ichim are 47 de ani și a plecat din Bacău în 1994. În Italia lucrează de 15 ani ca tehnician de electrostivuitoare la compania Jungheinrich Italiana, dar familia sa are și un mic magazin, de care se ocupă în special soția. Cei doi copii ai familiei Ichim sunt un băiat care termină în acest an facultatea în Italia și o fată care abia a terminat liceul. „Suntem mulțumiți de standardul nostru de viață - spune băcăuanul din Torino -, iar funcția din consiliul local nu-mi poate schimba viața. Nu candidez din motive materiale. Pentru aceasta fac un efort în plus în timpul meu liber și nu e puțin lucru”.

Vă cunosc destui băcăuani, domnule Ichim, dar poate și mai mulți nu știu cine ați fost aici, acasă. Dați-le câteva repere.

În Bacău am lucrat la fosta IFET. În 1991 am terminat facultatea și am deschis propria mea afacere. Din țară am plecat, însă, din cauza corupției. Aveam două magazine și un bar în zona Moinești, dar „prietenii” mei, de pe la diferite instituții de control, mă vizitau prea des. Unul intra pe ușa din față, altul tocmai ieșae pe ușa din dos. Mulți băcăuani aveau greutăți de acest gen. Practic, munceam pentru alții. De aceea s-a și deteriorat mediul economic la noi. Acum merg prin Bacău și văd numai farmacii, case de amanet, centre medicale private, de parcă suntem o comunitate de bolnavi, de datori vânduți. În Bacău s-a cam dus tot ce am avut: platforma industrială, întreprinderile mici și mijlocii, tot. Aici vin cel puțin o dată pe an, pentru că mai am părinții și rudele.

Consilierul local Adrian Ichim, la Cirié

În ultimii cinci ani i-ați reprezentat pe românii din Cirié în consiliul local, dar de fapt pe toți locuitorii acelui oraș.

A fost o primă experiență. Exact ca la școală: înveți sistemul. Un mare câștig pentru mine, pentru a înțelege sistemul administrativ al Italiei, total diferit de ce avem în România, mai ales că nu am avut nicio experiență antecedentă.

După cât timp de Italia ați avut acest succes, de a câștiga un mandat de consilier?

După 16 ani.

Acum sunteți la aproape 22 de ani în Italia și v-ați gândid să reînnoiți acest mandat.

Da, dar de data aceasta la Torino, în Consiliul Local. Torino este un oraș cam ca Bucureștiul, al treilea ca mărime din Italia. De anul trecut a devenit metropolă. Fosta provincie a orașului va rămâne, însă, sub jurisdicția primăriei din Torino, cu peste două milioane de locuitori, cu o suprafață enormă, ca un fel de județ. Primarul care va fi ales va conduce metropola. E o răspundere uriașă față de ce a fost până acum.

Ați candidat pentru primul mandat sub culorile unui partid? Dar pentru viitorul mandat?

În vechea candidatură am fost pe o listă civică (așa se numește acolo), de independenți. Nu am fost înscris într-un partid politic niciodată, nici în România. Noi colaboram, de fapt, cu alți independenți, o listă întreagă, care m-au făcut să mă implic și în candidatura pentru Torino. Tot ca independent.

Cel puțin în România, a fi membru al unui partid înseamnă a avea în spate o forță importantă. Altfel este statutul unui independent. Cum ați câștigat mandatul în Cirié?

Acum cinci ani și jumătate nici nu mă gândeam să intru în politică. Am fost însă atras de un vechi politician al locului, care probabil că a văzut în mine un potențial exponent al comunității. Dar am și înțeles că nu este suficient a privi de la fereastră ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Trebuie să intri în viața de zi cu zi a comunității. Să te impici. După ce am câștigat mandatul, legăturile cu lumea politică italiană s-au lărgit. M-am implicat la nivel din ce în ce mai mare, am cunoscut persoane importante ale lumii politice din Torino, din Piemonte. Iar candidatura din acest an este în mersul firesc al lucrurilor. Mai ales că sunt singurul candidat român.

Câți români sunt în Cirié? Dar în Torino?

Familia Mihaela și Adrian Ichim

În Cirié sunt în jur de 600 – 700. O cifră importantă pentru un oraș de mărimea lui Cirié. Dar în Torino vorbim de o comunitate de 54.000 de români, din care peste jumătate sunt din județul Bacău. Implicit m-am gândit că e logic să particip în alegerile locale, pentru că ne lipsește un reprezentant în administrație. Suntem de 25 de ani acolo și nu am avut niciodată un reprezentant.

Sunteți, deci, în campanie electorală. Aveți un program politic. Ce le spuneți oamenilor? Cum îi „vrăjiți”?

Mie vrăjeala nu mi-a plăcut niciodată. Nu fac promisiuni deșarte. Încerc să le explic oamenilor ce facem, pentru că mulți nu știu ce înseamnă un consilier local. Nu le promit locuri de muncă, case, nu pot să-i ajut material. Eu voi fi un organ de control și unul legislativ pe teritoriul orașului Torino. În comunitatea românească avem nevoie de reprezentanță, pentru că atunci când ai un proiect la nivel de comunitate, care trebuie promovat, ai un reprezentatnt în Consiliul Local. Când se organizează tot felul de concursuri prin care se acordă fonduri pentru dezvoltare locală, dacă ai un reprezentant ești imediat informat. Te poți pregăti, prezinți proiecte, cereri. Cea mai mare problemă reală acolo este lipsa de informații. Omul de rând se descurcă greu prin hățișul birocratic, iar de multe ori apelează la asociații, chiar la primărie. Iată de ce cred că ar fi interesantă crearea unui punct de informare pentru comunitate.

Torino a mai avut consilieri locali români?

Nu. Acum cinci ani au fost candidați români, dar nu au câștigat. Ceea ce este frustrant, pentru că noi, românii, reprezentăm cam 5% din populația orașului. Dar, cu circa 45.000 de români cu drept de vot nu am reușit să avem un reprezentant. În abordarea mea din perioada preelectorală am vorbit cu oamenii, pentru a-i implica, pentru ai trezi pe mulți dintre ei. Pentru că mulți dintre conaționalii noștri încă dorm. Mulți dintre ei sunt dezamăgiți, de fapt au plecat dezamăgiți de viața politică din țară, iar în Italia au găsit un sistem similar, în forme diferite, cu aceleași probleme însă. Alții s-au închis în ei, nu vor să participe la viața comunității. S-au creat disensiuni și e greu să-i faci să înțeleagă de ce e important ca ei să se implice.

Cum e un consilier local de altă naționalitate în Italia? Este tratat ca unul venit dintr-o minoritate etnică?

Luptătorul shaolin Adrian Ichim

Eu, cel puțin, am avut o experiență plăcută în calitate de consilier local. Îmi făceam reale probleme, dar marea majoritate a colegilor m-au tratat ca pe egalul lor, cu toate că unii erau de 30 – 40 de ani în politică. Iar în micul orășel Cirié s-a creat un fel de tradiție în a produce politicieni de o anumită calitate. {i actualul primar al orașului Torino provine de acolo. Unul dintre ultimii președinți ai regiunii Piemont este de asemenea din Cirié. Iar actualul primar din Cirié este fiul președintelui. Între ei chiar am fost numit, la un moment dat, șef de grupă, cu doi italieni în subordine.

Cu ce vă puteți lăuda acum, la final de mandat în Cirié?

Am reușit o modificare a legii locale cu privire la contractele încheiate cu primăria. Bugetul local era undeva la 40.000 de euro. Sub această sumă lucrările publice erau acordate direct de funcționarii primăriei, doar cu cele peste 40.000 se organiza concurs. Noi am socotit că 40.000 de euro e prea mult și am reușit să coborâm ștacheta la 5.000 de euro.

Totuși, după circa 25 de ani, în Bacău nu vedeți nicio schimbare în bine?

În Bacău, dacă ai posibilități materiale trăiești la fel de bine ca în oricare oraș din Europa. Dar pentru marea majoritate a oamenilor nu sunt asemenea posibilități. Am rămas uimit să aud și acum tineri care spun „abia aștept să fac 18 ani, să iau pașaport și să mă angajez în afară”. Acesta este un mare dezastru pentru viitorul orașului, al României întregi. În Bacău, ca în toată țara, se merge pe inerție, totul e static, cei care conduc nu au viziune. Nu e suficient să faci clădiri frumoase, dacă nu creezi și locuri de muncă. Absolvenții nici după ce termină facultatea nu au idee ce pot face în România.

Noi vă urăm baftă în noua încercare electorală și să vă împliniți ca politician.

Eu nu măconsider politician, ci un luptător pentru drepturile comunității. Părerea mea e că la nivel local omul de rând nu are nevoie de politicieni, ci de gospodari. La nivel de parlament e altceva. La nivel local, în general alegătorii votează omul, persoana, nu partidul.